Ante-scriptum: nu mai stiu a cata revenire a mea este, nu am tinut numaratoara. Cert este ca de aceasta data voi incerca sa postez cel putin odata pe saptamana si sa scriu amanunte si trairi din viata mea, nu doar ceea ce este nou in materie de muzica, videoclipuri si albume.
Este sambata. Nu stiu de ce, dar am o stare proasta. Stau intins in pat si incerc sa deslusesc misterul vietii mele, fara succes din nefericire. Simt in mine stari si sentimente care imi par extrem de greu de descris in cuvinte. Le poti intelege doar trecand prin ele si simtind ce simt eu.
Nu stiu ce se intampla cu mine, dar de la o vreme, parca nu mai sunt acelasi "eu" care eram cu ceva timp in urma. Am devenit mai rece cu cei din jur, am inceput sa gandesc prea mult si sa imi fac scenarii in cap care nu se vor intampla niciodata. Simt ca o iau razna, ca imi ies din minti daca voi mai continua asa. Dar ce as putea face ca sa ma schimb sau sa revin la acel "eu" de altadata?
Simt o dezamagire si o ura pentru persoana mea. Dezamagire pentru ca ma astept la multe lucruri si nu se intampla nimic, si ura pentru ca nu am capacitatea de a ma evalua si de a-mi da seama prin ce trec. Pana si parintii, care ar trebuii sa ma ajute si sa ma sustina, parca sunt impotriva mea. Ei incearca sa vorbeasca cu mine de parca ar fi prietenii mei cei mai buni, dar...se prefac! Nu imi acorda credit pentru ceea ce sunt, pentru cine sunt cu adevarat. Incearca sa ma schimbe pentru a ma putea mula conditiilor impuse de societe si pentru a fi pe placul oamenilor din jur. Ei nu inteleg ca, astfel, ma limiteaza si nu ma lasa sa fiu unic, sa fiu eu insumi? Vor sa ma integrez cat mai bine in societatea in care toti oamenii au trecut prin "patul lui Procust", unde nu exista elemente cheie, care sa te diferentieze de restul lumii.
In aceasta situatie, ce ar fi de facut? Sa renunt la a fi "eu" si sa fiu cum vrea societatea sau sa ma opun acesteea si sa pun accent pe elementele ce ma diferentiaza de omul comun?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu