joi, iunie 26

Book review: Lacrimi frante

Ante-scriptum: Imi cer scuze pentru absenta mea nemotivata de pe blog. Nu voi incerca sa explic de ce nu am mai scris pentru ca nu stiu ce explicatie sa dau.

Pentru ca tot a venit vara si, implicit, mult asteptata vacanta, m'am gandit sa incerc diverse lucruri nou. Unul dintre ele este faptul de a scrie o recenzie, de aceasta data, la o carte si nu la albume muzicale, ca in trecut.
Asadar, pentru prima recenzie de carte am ales romanul Lacrimi Frante, scris de un prieten (nu este publicat pe piata, inca). Opera m'a impresionat foarte mult prin maturitatea cu care a fost scrisa. Este un roman realist, obiectiv, scris la persoana a treia, in 7 capitole inegale. Acesta debuteaza cu o perspectiva asupra viata si mortii prin prisma limitarii timpului vietii si apropierea momentul mortii.
Pe scurt, romanul prezinta poveste lui Andi, un adolescent de 18 ani, diagnosticat cu cancer pulmonar si viata sa dupa aflarea acestei vesti. La inceput, baiatul incearca sa isi ia viata, dorind sa se arunce de pe un pod, dar este oprit de un necunoscut.
Din urmatoarele doua capitole, aflam transformarile prin care trece adolescentul: el devine confuz, isi pune multe intrebari fara raspuns; este privat de libertate de catre parintii sai, care incearca sa il protejeze; doar doi dintre prietenii sai vin sa il viziteze si sa petreaca timp cu el; incearca sa faca ceva ce nu il caracterizeaza, dar constientizeaza ca nu este bine; il redescopera pe Dumnezeu; invata sa pretuiasca fiecare clipa.
In al cincilea capitol, intalnim doua idei aflate in opozitie, si anume religia si medicina. Astfel, baiatul merge la biserica si redescopera lumea spirituala, ajungand sa isi puna multe intrebari despre viata si despre boala sa; de asemenea, baiatul face o vizita la "cel mai bun doctor din oras si unul dintre cei mai renumiti din tara". Desi la inceput, nu are o parere buna despre doctor, Andi ajunge sa ii spuna acestuia toate intrebarile, frustrarile si necajirile pe care le are pe suflet.
Punctul culminant al romanului este al saselea capitol, in care lui Andi i se arata cateva momente marcante ale vietii lui si ii sunt explicate de catre o voce necunoscuta.
Romanul are un final nefericit, Andi se stinge din viata, lasand in urma lui doar o amintire si lacrimile pe fetele prietenilor si parintilor sai.

Pentru a concluziona, opera este o meditatie asupra vietii, mai precis, o meditatie asupra modului in care ar trebui sa ne bucuram de fiecare moment petrecut pe Pamant.
Inchei recenzia cu un pasaj care imi place foarte mult: "De ce crease pamanatul daca avea sa il arda? De ce ne crease daca aveam sa devenim morminte? De ce avem creier daca si el ne este limitat? De ce avem suflet daca nu putem comunica cu Dumnezeu? De ce avem inima daca noi o folosim mai mult sa uram oamenii? De ce traim daca noi mai mult murim? Si murim atat de tare incat nici vietile noastre nu se pot numi suflu. De ce ni se ofileste dragostea cu fiecare zi ce trece?"